Arta de a nu spune nimic

Se pare ca limbajul de lemn nu a disparut,doar a imbracat o alta forma…cea a stereotipurilor moderne gen shit story,poezioare cubice si fara noima,ganduri “profunde“ invelite in simboluri fara valoare.

Cum naiba de nu le vine rau unora sa mestece mereu si mereu in aceeasi oala cu ciorba reancalzita?

“stau pe marginea abisului si gandurile negre bla bla,dragostea adevarata este bla bla,urasc lumea in camera mea intunecata si bla bla “etc…

Oameni prosti care sar la gatul celor semi-docti,care la randul lor sar la gatul celor inteligenti si culti.

La fel cum minciuna combinata cu adevar este cea mai periculoasa la fel si cei care au citit doar 4-5 carti in viata lor si ceva citate de pe net sunt f periculosi in manipulare…

Am observat o lehamite din partea oamenilor valorosi si ii inteleg…e obositor si frustrant sa trebuiasca

sa-si demonstreze chiar si partea medie oamenilor mediocri…Ma enerveaza cand vad atatia “poeti“,“rebeli“,oameni fara substanta care adopta incostient cred stilul Patapievici,impun vulgaritatea ca mod de a soca si se vor nonconformisti cand de fapt sunt printre cei mai docili si conformisti din sistem in viata reala…